El a fost Bhakti… (de la Doina Nicoara)

Shri Mataji spunea ca despre noi se va vorbi, si ca vom ramane scrisi cu litere de aur in istoria omenirii, asa ca ideea de a crea aceasta pagina de WEB mi se pare absolut minunata.

Nu vreau sa imi amintesc de perioada de suferinta a D-lui Raicu. El a fost printre noi pana in ultima clipa. Nu arata prea bine, dar m-a impresionat curajul lui, avand in vedere starea in care se afla. Atunci cand cineva l-a intrebat: Ce mai faceti, Dle Raicu? El a raspuns cu voiosie: SAT CHIT ANANDA!

De multe ori ne dadea telefon, dar nu ca sa ne roage ceva pentru el, ci ca sa o ajutam pe Dna Eva…

Il cunosc pe Dl Raicu de la inceputul SY in Romania, din perioada noastra de pionierat.

In anul 1993, mai mult de 108 Sahaja Yoghini din Romania am plecat in Turcia, la Shri Fatima Puja. In prima zi am fost invitati de Shri Mataji la Movenpik Hotel. O Sahaja Yoghina din Turcia pleca din tara si a facut un banchet de bun-ramas. Iata-ne cateva ore in prezenta lui Shri Mataji. Un vis implinit, o realitate. Dragostea curgea. Erau atatea bunatati pe masa, mai ales pentru noi cei care veneam infometati din Romania post-decembrista. Dar ce mai conta, oare poate fi ceva mai bun decat dragostea pura? Ne topeam in Oceanul de Dragoste. Gabi Ion canta: Mataji Bolo! Jai, Jai, Shri Mataji! Unii Sahaja Yoghini i-au oferit lui Shri Mataji mici cadouri. Dl Raicu nu pregatise nici un cadou, insa a simtit ca si el trebuie sa ii ofere ceva lui Shri Mataji. Si s-a dus si i-a dat un lucru marunt, neinsemnat: o mica sticluta, de 2 cm, de pus apa vibrata in ea. Dar Shri Mataji l-a privit duios si a spus: El este Bhakti!

Dl Raicu era nelipsit in toate actiunile noastre cand mergeam sa dam RS. Timp de 15 ani el a tinut corpul subtil si il aducea ori de cate ori aveam nevoie.

Imi amintesc ca o data ne-am hotarat spontan sa mergem sa dam Realizarea Sinelui. Era Ziua de 1 Mai 2005 parca, iar primaria a hotarat sa serbeze cu mult fast aceasta zi in fata cladirii Parlamentului: spectacol, cantareti foarte buni, lume multa. Era prea tarziu sa obtinem aprobarea ca sa cante formatiile noastre. Asa ca am format un mic grup si ne-am asezat undeva pe strada cu fantani arteziene din fata Parlamentului. Nu eram pregatiti si am venit fiecare cu ce avea. Dl Raicu ne-a salvat ca de obicei. A venit incarcat cu corpul subtil acela mare, o sacose plina de materiale( statutul asociatiei, etc.) si doua scaunele din care urma sa improvizam tronul lui Shri Mataji. Prin fata noastra treceau fluvii de oameni care mergeau la spectacol. Imi amintesc ca divinul ne-a trimis-o in ajutor si pe Ana Luiza Toma, care se ducea si ea la spectacol, dar cand ne-a vazut pe noi a renuntat si ni s-a alaturat noua spunand: Daca m-am intalnit cu voi, insemna ca Mama m-a trimis la munca!

Au primit Realizarea Sinelui multe persoane. Dl Raicu ne-a fost de mare ajutor. Dadea fluturasi si le spunea oamenor: Veniti sa primiti fericire si bucurie pe gratis! Imi amintesc si acum ca o tiganca s-a oprit in fata fotografiei si a intrebat: Este Fecioara Maria? Am raspuns: DA! A primit cu mult respect Realizarea Sinelui si un fluturas cu fotografia lui SM. Dar multi oameni treceau prin fata noastra si nu se opreau. Iar Dl Raicu se ducea dupa ei, si nu stiu ce facea, ce le spunea, dar ei se intorceau si veneau sa isi primeasca Realizarea Sinelui.

Alta amintire o am din Parcul Herastrau, in anul 2004. Am stat acolo timp de o luna de zile sa dam Realizarea Sinelui. Dl Raicu venea si el mereu, chiar daca afara era poate un soare prea puternic pentru varsta lui. Dadea fluturasi, ne trimetea oameni la stand, incerca sa le explice mesajul Sahaja Yoga. Si intr-o zi era foarte bucuros, pentru ca gasise un domn mai apropiat de varsta lui pe care l-a invitat in cortul nostru, i-a dat Realizarea Sinelui si au vorbit impreuna cam o ora intreaga.

Dl Raicu a fost general, era o persoana foarte educata, cunostea mai multe limbi straine. Si ii placea sa merga la conferintele publice care se tineau si se mai tin si acum in fiecare joi la Academia Romana. Asa ca i-a venit ideea sa ne invite si pe noi acolo sa dam vibratii, sa le vorbim oamenilordin sala sau academicienilor. Nu exista nici o zi de joi in care sa nu apeleze la cineva dintre noi ca sa vina la academie. Datorita lui cativa Sahaja Yoghini au tinut acolo conferinte.

Anul trecut a venit aproape zilnic la Targul Educatiei 2006. La finalul targului, bucurosi si victoriosi, am facut cu totii o poza in fata Universitatii.

Dar participarea la acest targ lui i-o datoram. A citit un anunt in ziarul 7 Seri, cum ca in ziua respectiva s-a deschis Targul Educatiei la Facultatea de Drept si imediat ne-a anuntat telefonic. Noi ne-am mobilizat spontan si in felul acesta am reusit sa participam la targ.

Aceasta a fost ultima actiune unde l-am intalnit. Asa ca nu mi-a venit sa cred… si am fost foarte surprinsa sa aflu cateva luni mai tarziu ca….. nu va mai participa de acum in colo la actiunile noastre.

Cred insa ca si acum, acolo unde este, nu sta degeaba si are grija sa convinga multe suflete sa vina pe pamant, sa se incarneze si le spune: Duceti-va sa primiti Realizarea Sinelui! Bucurie si fericire pe gratis!