Un mic urias (de la Adrian Pascut)

Cand am venit din Kiev in decembrie, cred ca pe 5, marti, a fost programul de Sahaja Yoga. L-am vazut cand am iesit. Am ramas cateva secunde bune langa dansul fara sa spun nimic sau mai bine zis fara posibilitatea de a spune ceva. Dupa aceste clipe de liniste m-am despartit de el. Daca trebuie sa admir o calitatea a domnului Raicu atunci este o calitate uriasa. Nu tin minte ca dansul sa fi barfit/criticat vreodata pe cineva. A fost un mic urias: nu a incercat sa impresioneze insa chiar si prin aceasta calitate el era impresionant. Nu tin minte ca dansul sa fi spus vreo vorba urata sau sa fi demonstrat severitate in fata cuiva sau sa fi facut acei “ochi severi”. Numai prin prisma acestor doua calitati el este un model si un exemplu pentru noi toti. Ar trebui sa ne dorim cu totii, aducandu-ne aminte de calitatile sale, sa incercam sa ni le insusim.

El a fost Bhakti… (de la Doina Nicoara)

Shri Mataji spunea ca despre noi se va vorbi, si ca vom ramane scrisi cu litere de aur in istoria omenirii, asa ca ideea de a crea aceasta pagina de WEB mi se pare absolut minunata.

Nu vreau sa imi amintesc de perioada de suferinta a D-lui Raicu. El a fost printre noi pana in ultima clipa. Nu arata prea bine, dar m-a impresionat curajul lui, avand in vedere starea in care se afla. Atunci cand cineva l-a intrebat: Ce mai faceti, Dle Raicu? El a raspuns cu voiosie: SAT CHIT ANANDA!

De multe ori ne dadea telefon, dar nu ca sa ne roage ceva pentru el, ci ca sa o ajutam pe Dna Eva…

Il cunosc pe Dl Raicu de la inceputul SY in Romania, din perioada noastra de pionierat.

In anul 1993, mai mult de 108 Sahaja Yoghini din Romania am plecat in Turcia, la Shri Fatima Puja. In prima zi am fost invitati de Shri Mataji la Movenpik Hotel. O Sahaja Yoghina din Turcia pleca din tara si a facut un banchet de bun-ramas. Iata-ne cateva ore in prezenta lui Shri Mataji. Un vis implinit, o realitate. Dragostea curgea. Erau atatea bunatati pe masa, mai ales pentru noi cei care veneam infometati din Romania post-decembrista. Dar ce mai conta, oare poate fi ceva mai bun decat dragostea pura? Ne topeam in Oceanul de Dragoste. Gabi Ion canta: Mataji Bolo! Jai, Jai, Shri Mataji! Unii Sahaja Yoghini i-au oferit lui Shri Mataji mici cadouri. Dl Raicu nu pregatise nici un cadou, insa a simtit ca si el trebuie sa ii ofere ceva lui Shri Mataji. Si s-a dus si i-a dat un lucru marunt, neinsemnat: o mica sticluta, de 2 cm, de pus apa vibrata in ea. Dar Shri Mataji l-a privit duios si a spus: El este Bhakti!

Dl Raicu era nelipsit in toate actiunile noastre cand mergeam sa dam RS. Timp de 15 ani el a tinut corpul subtil si il aducea ori de cate ori aveam nevoie.

Imi amintesc ca o data ne-am hotarat spontan sa mergem sa dam Realizarea Sinelui. Era Ziua de 1 Mai 2005 parca, iar primaria a hotarat sa serbeze cu mult fast aceasta zi in fata cladirii Parlamentului: spectacol, cantareti foarte buni, lume multa. Era prea tarziu sa obtinem aprobarea ca sa cante formatiile noastre. Asa ca am format un mic grup si ne-am asezat undeva pe strada cu fantani arteziene din fata Parlamentului. Nu eram pregatiti si am venit fiecare cu ce avea. Dl Raicu ne-a salvat ca de obicei. A venit incarcat cu corpul subtil acela mare, o sacose plina de materiale( statutul asociatiei, etc.) si doua scaunele din care urma sa improvizam tronul lui Shri Mataji. Prin fata noastra treceau fluvii de oameni care mergeau la spectacol. Imi amintesc ca divinul ne-a trimis-o in ajutor si pe Ana Luiza Toma, care se ducea si ea la spectacol, dar cand ne-a vazut pe noi a renuntat si ni s-a alaturat noua spunand: Daca m-am intalnit cu voi, insemna ca Mama m-a trimis la munca!

Au primit Realizarea Sinelui multe persoane. Dl Raicu ne-a fost de mare ajutor. Dadea fluturasi si le spunea oamenor: Veniti sa primiti fericire si bucurie pe gratis! Imi amintesc si acum ca o tiganca s-a oprit in fata fotografiei si a intrebat: Este Fecioara Maria? Am raspuns: DA! A primit cu mult respect Realizarea Sinelui si un fluturas cu fotografia lui SM. Dar multi oameni treceau prin fata noastra si nu se opreau. Iar Dl Raicu se ducea dupa ei, si nu stiu ce facea, ce le spunea, dar ei se intorceau si veneau sa isi primeasca Realizarea Sinelui.

Alta amintire o am din Parcul Herastrau, in anul 2004. Am stat acolo timp de o luna de zile sa dam Realizarea Sinelui. Dl Raicu venea si el mereu, chiar daca afara era poate un soare prea puternic pentru varsta lui. Dadea fluturasi, ne trimetea oameni la stand, incerca sa le explice mesajul Sahaja Yoga. Si intr-o zi era foarte bucuros, pentru ca gasise un domn mai apropiat de varsta lui pe care l-a invitat in cortul nostru, i-a dat Realizarea Sinelui si au vorbit impreuna cam o ora intreaga.

Dl Raicu a fost general, era o persoana foarte educata, cunostea mai multe limbi straine. Si ii placea sa merga la conferintele publice care se tineau si se mai tin si acum in fiecare joi la Academia Romana. Asa ca i-a venit ideea sa ne invite si pe noi acolo sa dam vibratii, sa le vorbim oamenilordin sala sau academicienilor. Nu exista nici o zi de joi in care sa nu apeleze la cineva dintre noi ca sa vina la academie. Datorita lui cativa Sahaja Yoghini au tinut acolo conferinte.

Anul trecut a venit aproape zilnic la Targul Educatiei 2006. La finalul targului, bucurosi si victoriosi, am facut cu totii o poza in fata Universitatii.

Dar participarea la acest targ lui i-o datoram. A citit un anunt in ziarul 7 Seri, cum ca in ziua respectiva s-a deschis Targul Educatiei la Facultatea de Drept si imediat ne-a anuntat telefonic. Noi ne-am mobilizat spontan si in felul acesta am reusit sa participam la targ.

Aceasta a fost ultima actiune unde l-am intalnit. Asa ca nu mi-a venit sa cred… si am fost foarte surprinsa sa aflu cateva luni mai tarziu ca….. nu va mai participa de acum in colo la actiunile noastre.

Cred insa ca si acum, acolo unde este, nu sta degeaba si are grija sa convinga multe suflete sa vina pe pamant, sa se incarneze si le spune: Duceti-va sa primiti Realizarea Sinelui! Bucurie si fericire pe gratis!

Multumim domnule Raicu (de la Marian Teodor)

Ce poti scrie despre o viata de om? Din aceasta curegere a timpului, noi sahaja yoghinii, nepotii dansului, cunoastem doar o mica parte, ultimii 16 ani.

Intreaga lui viata a fost un exemplu pentru cei din jur, de multe ori neinteles de oamenii obisnuiti, un exemplu de umilinta, de intelepciune, de dragoste, de abandon la picioarele Divinului.

In anul 2002 am vazut o caseta video de la programul public a lui Shri Mataji Nirmala Devi din Sofia – 1990. Printre romanii de acolo l-am vazut si pe domnul Raicu, arata mult mai batran; cand l-am intalnit i-am spus ca a intinerit in ultimii 10 ani, mi-a raspuns cu umilinta : “Eh, ma incurajati dumneavoastra !”.

Imi amintesc cum la toate pujele, absolut la toate, statea pe jos intr-o Kurta alba, curata, dar sifonata, sprijinit de un perete cat mai strans, ca sa nu deranjeze pe cineva. In timpul pujei lacrimi mari ii curgeau pe obraji, si le stergea cu discretie si isi dregea vocea joasa si placuta.

De cate ori primea o informatie pretioasa despre un eveniment sahaj, o carte, sau la ce ora pleaca trenul spre primul program sahaj din provincie, isi ridica ochelarii pe frunte si isi nota intr-un mic carnet, cu litere minuscule, toate datele necesare. Pe urma le oferea cu promtitudine oricui avea nevoie.

La programele publice din provincie nu statea in sala sa ii astepte pe cautatori, ii astepta pe strada sa ii indrume, intra in vorba cu trecatorii incercand sa le trezeasca atentia, intodeauna politicos si cu demnitate, aproape de nerefuzat.
In anii 90, la primul program public din Arad, am calatorit cu dansul in tren, gratuit pe biletul dansului (era veteran de razboi si avea dreptul la insotitori). Parca il vad pe domnul Raicu, tragand vesel dupa el, pe peron, un carucior de bagaje pe 2 rotite unde avea o buna parte din arhiva personala de materiale sahaj, carti, reviste. Nu a acceptat nici un ajutor de la nimeni pentru bagaje, iar caruciorul lui cu materiale sahaj s-a “plimbat” prin tot Aradul.
La Lugoj a fost al treilea program public, dupa Timisoara. Programul s-a tinut intr-o sala mare si friguroasa, era iarna si afara era ger. In asteptarea cautatorilor dardaiam prin sala cand, l-am vazut pe domnul Raicu intrand in sala descult si fara ciorapi. Fara comentarii. Acum imi dau seama ca nu a fost decat o lectie pentru noi, cei care eram tineri sahaja yoghini, entuziasti dar plini de noi insine.

Multumim domnule Raicu pentru toate clipele frumoase petrecute impreuna, pentru sfaturile dumneavoastra, pentru exemplul care ni l-ati dat.

Marian Teodor

Firul de nisip si Ofranda de flori (de la Smita)

Ma consider norocoasa ca am avut nenumarate ocazii de a fi alaturi de dl. Raicu, de a vorbi cu dansul, de a-l cunoaste mai bine si de aceea simt sa scriu mai multe despre dansul. Am ales cu greu doua povestiri. Prima este cea care mi-a marcat definitiv adancul respect pe care i l-am purtat mereu.

FIRUL DE NISIP

Dupa cum se stie, dl. Raicu calatorea mult si era prezent oriunde era un eveniment Sahaj.

Ne-a insotit aproape la toate concertele noastre in tara cu formatia Sahaj. Nu stiu daca se stie, dar dansul venea cu noi si ca sa ajute colectivitatile care organizau acele programe si concerte pentru ca beneficia de o facilitate pe caile ferate. Dansul putea sa ia pe unul dintre noi gratuit pe biletul dansului si in acest mod scutea colectivitatea de plata unui bilet de tren. Si nu doar o data am beneficiat de biletul dansului.

Odata, colectivitatea din Reghin (familia Harja) ne-a invitat sa venim sa dam un concert–program la Reghin. Dl. Raicu s-a oferit sa mearga cu noi si sa ne ajute cu biletul. Nu intru in amanunte sa descriu toate lectiile primite indirect de la dansul pe tot parcursul drumului si sederii la Reghin - as scrie o carte! De cate ori vreunul din baieti incerca sa-l ajute la bagaje sau orice altceva se supara zicand: “Dar ce, eu sunt invalid?”sau “nu va ingrijiti de mine, va rog, nu vreau sa va fiu o povara!”. Noi, desigur, incercam sa-i creem tot confortul din dragoste si respect, dar el era tare suparat. De mancat, manca ultimul spunand: “mancati voi ca aveti de cantat maine”. Cu greu l-am convins sa doarma in pat! Vroia sa doarma pe jos si baietii sa doarma in pat ca: “sa fie odihnitimaine la concert.” Cand eu am mentionat ca laptele e bun pentru voce, dupa putin timp a aparut cu lapte praf din geanta dansului si mi l-a oferit ca sa-mi faca bine la voce si tot asa…

La intoarcere drumul a fost lung si s-a intamplat sa avem ocazia sa vorbim aproape tot drumul. Ne-a povestit viata dansului – care era ca un manual de istorie, am discutat despre diverse lucruri si atmosfera din acel compartiment de tren devenise atat de placuta incat am pastrat-o cu drag in suflet pana astazi. La un moment dat, am inceput sa mancam. Dl. Raicu ne-a refuzat cu tot ce i-am oferit. Totusi am vrut sa-i ofer macar o banana. Deja il cunosteam ca se “sacrifica” pentru noi si am tot insistat zicandu-i ca sunt suficiente pentru toata lumea, ca avem toti, etc. . Dansul tot refuza, eu tot insistam, pana cand, jenat mi-a zis: “Stiti (intotdeauna ne vorbea la plural desi puteam sa-i fim copii!) eu nu mananc banane.” Eu, ingrijorata il intreb de ce, gandindu-ma ca poate sufera de vreo boala care nu-i permite sa manance banane. Atunci dansul imi raspunde si mai jenat, aproape soptit: “Eu incerc sa nu mananc lucruri din import ca sa ajut economia noastra” apoi a adaugat parca justificandu-se: “Stiti eu sunt batran, imi permit sa fac asta, nu mai am nevoie de vitamine.” si apoi si mai incet:” Stiu ca ceea ce fac eu e ca un FIR DE NISIP in oceanul tarii noastre, dar eu doresc sa incerc”….

Am amutit. N-am mai avut cuvinte sa raspund, dar in acel moment am simtit ca respectul meu pentru dansul s-a asezat adanc si pentru totdeauna in inima mea.

Desi era doar un “fir de nisip” el reprezenta maretia idealurilor MAMEI noastre. Atunci am inteles ce inseamna nu doar sa zici ci sa faci sau ca a urma un ideal inseamna sa devii tu insuti idealul.

OFRANDA DE FLORI…

Acum cativa ani m-am oferit sa ma ocup de aranjarea altarului MAMEI la programele pentru incepatori de la casa Schiller. Dupa ce am gasit toate lucrurile necesare pentru ca Altarul sa arate frumos, le-am spus fetelor care se ocupau cu organizarea la acea vreme, ca avem nevoie de o vaza pentru flori. Ele mi-au raspuns foarte categoric ca s-a hotarat ca la Altarul MAMEI sa nu se puna flori ca sa nu para fanatism pentru noii veniti. Am simtit o mare durere in inima… Mental intelegeam motivul dar inima nu-l putea accepta. M-am asezat in sala asteptand inceperea programului si ma uitam cu tristete la Altarul fara flori…cand, a venit dl. Raicu si s-a apropiat incet de Altar si fara sa zica nimic, a scos dintr-o punga un manunchi de flori superb colorate si le-a raspandit pe tot Altarul! Arata minunat si inima mea s-a umplut de bucurie! Am uitat sa mentionez ca afara era iarna si viscolea! Cand l-am intrebat: “Dl. Raicu cum de ati gasit asa flori frumoase pe vremea asta?” dansul mi-a raspuns umil: “le avea d-na Eva in casa, in ghivece” si de atunci nu a mai trecut program in care la Altarul MAMEI sa nu fie macar o floare - floarea domnului Raicu. .

Apoi, am mai avut o experienta.

La unul din programe stateam in fata, aproape de Altar cand a venit domnul Raicu sa ofere, ca intotdeauna, o floare MAMEI.

Nu exagerez, dar un VAL de vibratii a inceput sa curga! La inceput m-am gandit ca a trecut dansul pe langa mine, dar valul a durat mult timp si am realizat ca era multumirea MAMEI exprimata prin vibratii! Fotografia lui Shri Mataji Stralucea! Mi-am amintit atunci ce a zis Shri Mataji de dansul cand cineva I l-a prezentat la Istanbul: “Da, el e Bhakti”

Zilele trecute am vazut un discurs a lui Shri Mataji in care Dumneaei spunea ca Dumnezeu iubeste florile si ca acest lucru e binecunoscut in toate scripturile si de aceea in multe din numele lui Shri Vishnu apare aceasta descriere: “CEL care adora florile”, “CEL care e multumit de flori” etc. Eu simtisem acest lucru atunci, prin devotiunea domnului Raicu.

De curand, la un program, la Altar langa fotografia MAMEI nu a fost nici o floare. Abia atunci am realizat cu o strangere de inima ca dl. Raicu nu mai este… caci numai asta l-ar fi putut impiedica sa-I aduca MAMEI floarea…

Inchei citandu-l pe dl. Raicu, asa cum zicea dansul atat de dragut: “si, ma scuzati daca v-am deranjat …”

cu mult drag, Smita

Un exemplu pentru toti! (de la Manuela Cerneavschi)

Un exemplu pentru toti!

L-am cunoscut pe dl Raicu in 1992 cand, neobosit venea in fiecare sambata la Focsani pentru a ne invata ce inseamna Sahaja Yoga. Cu felul dumnealui deosebit de a fi, de a vorbi cu oricine, cu politetea dumnealui desavarsita, invita pe oricine la programele noastre.

Primul Program Public l-am avut la Casa de Cultura unde chiria salii era cam mare asa ca … dupa program dl Raicu ne anunta ca ne-a facut rost de alta sala gratuita! A vorbit cu cineva (pe care tot dumnealui l-a invitat la program). Am fost foarte mirati pentru ca, pentru noi atunci incepea Miracolul numit Sahaja Yoga!

Ati lasat urme adanci in sufletele noastre Domnule Raicu!

Va iubim mult!

Printre ingeri (de la Andrei Ratiu)

Am fost atat de mahnit de vestea disparitiei domnului Raicu. In ultimii ani am ajuns din ce in ce mai rar pe acasa si am avut posibilitatea de a participa la tot mai putine activitati din tara. Dar ori de cate ori am fost, indiferent cand si la ce ora si unde avea loc un program de SY in Bucuresti, am putut vedea cu uimire ca invariabil domnul Raicu era acolo prezent, neschimbat, cu trup si suflet.

As dori sa evoc aici una din acele amintiri de neuitat care ma leaga de dumnealui: In anul 1990 sau 1991 pe vremea cand era atat de simplu sa dam Realizarea in scoli si licee, imi amintesc ca am plecat “in mod spontan” la o scoala primara de pe langa Piata Romana. Eram cativa Sahaja Yoghini, si ne gandisem ca vom actiona ca o “echipa”, adica cu toti vom intra intr-o singura clasa si impreuna vom da Realizarea elevilor. Desigur printre noi era si domnul Raicu. Directoarea scolii a fost atat de incantata de propunerea noastra incat, fara sa ne intrebe, imediat ne-a distribuit in exact tot atatea clase cate persoane s-a intamplat sa fim! Nu aveam decat o fotografie inramata a Mamei. Ce ne facem? Desigur, domnul Raicu a scos imediat din faimosul bagaj de mana si ne-a dat tuturor cate o fotografie a Mamei Divine (unele poze mari, unele medii, unele mici, foarte mici sau chiar minuscule, de pus in portofel!). Dansul a fost distribuit la clasa I. Pentru prima data a fost pus in situatia de a vorbi si da Realizarea. In fata lui treizeci de ingerasi ce-l priveau cu intreaga inocenta si concentrare plina de frageda asteptare!

Cateva ore mai tarziu, la iesire, cu totii ne simteam usori ca fulgii de zapada in vant. Inima in piept ne era fragezita ca niciodata pana atunci! Tocmai ne desparteam, cand dintr-o data ne-am intalnit cu tatal meu in Piata Romana. In timp ce impreuna incercam sa-i impartasim si lui experienta plina de Gratie pe care tocmai o traisem, am constat ca tatal meu nu scotea nici un cuvant si se uita un pic cam ciudat la domnul Raicu…

Ajuns acasa, tata nu si-a putut ascunde curiozitatea: -Cine era domnul acela tanar, cu fata atat de stralucitoare, cu tenul neted, care era cu voi in Piata Romana si care semana atat de mult cu domnul Raicu? Stiam ca el are o fiica dar nu si un fiu? Seamana atat de mult doar ca era cu cel putin 20 daca nu cu 30 de ani mai tanar decat el.

- Tata, dar era chiar domnul Raicu, cum nu l-ai recunoscut?…

Cateva ore intregi, acasa tatal meu era inca perplex de acea schimbare la care fusese martor.

Din acea zi vazand efectul produs de domnul Raicu asupra tatalui meu am inteles ca ori de cate ori servim Mamei Noastre, in acele momente nu mai ramane perceptibil decat Spiritul din noi si nimic altceva.

Imi doresc ca, oriunde om fi acum, imprastiati cum suntem acum pe cele cinci continente si in cele doua lumi, sa traim tot mai mult astfel de momente de Binecuvantare colectiva!

Daca Domnul Raicu a fost chemat de Shri Mataji in cealalta lume inseamna ca chiar si acolo sunt inca multe suflete ce-si asteapta Realizarea… si ca chiar si in cer sunt multe programe Sahaj in plina desfasurare… Poate ca chiar in acest moment este chemat de Doamna Directoare sa dea Realizarea la vreo 30 de ingerasi de clasa I, acolo ca si aici, acum ca si atunci!

JAY SHRI MATAJI!
Andrei Ratiu

Ashram 29 octombrie 2005 (de la Adriana Veress)